Imagine articol
Descoperă · 14 aug. 2017, 13:23:53

Ce este anxietatea?

În ultimul deceniu numărul celor care au fost diagnosticați ca suferind de anxietate a crescut considerabil. Fie că acest fapt se datorează evoluției rapide a psihologiei, care acum vizează toate domeniile și studiază mai aprig toate conceptele, fie faptului că, pe măsură ce ne dezvoltăm sau avansăm, dezvoltăm noi frici, noi tulburări. Indiferent de cauză, anxietatea a început să își facă simțită prezența la toate categoriile de vârstă. Așadar în următoarele rânduri va fi prezentat conceptul de anxietate, de la ce pornește și cum poate fi tratat respectiv diagnosticat.    

Anxietate este o stare afectivă definită de un sentiment de nesiguranță care pare să fie prezent mai tot timpul indiferent de context, având legătură cu un pericol potențial sau perceput. În multe dintre cazuri, pericolul care produce starea de neliniște nu este conștientizat de către persoana în cauză, aceasta resimțind astfel mult mai puternic acea stare de nesiguranță, fără a putea măcar să definească pericolul. Unii cercetători vorbesc despre ”fear of fear”, adică frica de frică, care este o carcateristică a anxietății și se manifestă mai ales în cazurile în care pericolul de care persoana se teme nu poate fi identificat.

Tulburările de anxietate sunt de mai multe feluri, cele mai întâlnite fiind: anxietatea generalizată (fiind o stare contiinuă de neliniște referitor al ce urmează să se întâmple)  , fobia socială, fobiile specifice ( ex: frica de insecte, frica de înălțimi, frica de spații închise etc), atacul de panică, tulburarea obsesiv compulsivă și stresul post traumatic. Fiecare dintre aceste afecțiuni au modul  lor de se dezvolta și evolua chiar dacă fiecare pornesc de la conceptul de anxietate.

Pentru a înțelege cât mai bine conceptul trebuie să fim atenți să nu confundăm cu frica. Deși par înrudie cele două se manifestă și ne afectează diferit. Frica este un răspuns emoțional față de un pericol concret și real, iar nxietatea este o pregătire a unui răspuns față de o situație sau pericol care ar putea produce frică. Așadar anxietatea este o reacție  normală care duce la creșterea vigilenței și a timpului de reacție atunci când apar situațiile periculoase. Totodată, un nivel crescut de anxietate devine dezadaptativ atunci când ne împiedică să avem o bună performanță la nivel ridicat sau când ne afectează viața de zi cu zi fiind forțați să evităm situații care nu ne plac sau să ne izolăm de lume exterioară deoarece suntem nesiguri mereu de ce s-ar putea întâmpla.

Un concept care ne poate ajuta să înțelegem anxietatea și cum ne poate afecta aceasa modul de gândire este ABC-ul cognitiv. În cadrul ABC-ului se vorbește de gânduri raționale și iraționale și cum ne pot afecta acestea precum și consecințele care apar în cazul în care decidem să ascultăm de cele iraționale. Legata de anxietate este catastrofarea care este unul dintre cele 3 gânduri iraționale din cadrul ABC-ului. Aceasta se manifestă atunci când noi exagerăm o situație sau un eveniment, evaluându-l ca fiind mult mai grav și cu consecințe mult mai drastice decât este cazul. De exemplu, atunci când luăm o notă mică la școală, dacă am catastrofa, nu am spune ”sunt supărat/supărată pentru că parinții mă vor certa sau pedepsii” ci am spune ” este groaznic ce s-a întâmplat, ai mei mă vor urâ, mă vor da afară, etc”. Așadar, un astfel de gând susține anxietatea deoarece ajungem să dezvoltă o frică pentru ceea ce urmează doar prin faptul că noi exagerăm rezultatul. Cel mai bine ar fi să reușim să identificăm momentele în care apar astfel de gânduri și să le tranformăm mai degrabă în gânduri raționale, în cazul de față, să tranformăm catastrofarea în îngrijorare.

Diagnosticul pentru o asemenea tulburare poate fi provocator și complicat deoarece tulburările de anxietate adesea coexistă împreună cu alte tulburări. Identificare afecțiunilor ce țin de anxietate se face folosind DSM-IV-TR ( Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale). Manualu are criterii bine definite pentru fiecare dintre tipurile de tulburări prezentate mai sus. Nu este recomandat să încercăm să căutăm o explicație singur, cel mai bine ar fi să cerem ajutor specializat, cum ar fi psihologul, întrucât aceștia ne pot oferi o explicație a lucrurilor care stau în spatele unei asemenea tulburări, ajutându-ne astfel să o înțelegem ami bine și cum să o menajăm.

Guluță Vlad George, student la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB

Autentifică-te pentru a publica un comentariu

Articole Similare