Imagine articol
Descoperă · 8 iun. 2018, 08:33:46

Ce impact poate avea stilul de atașament în relațiile personale?

CE ESTE ATAȘAMENTUL?

Atașamentul reprezintă legătura emoțională puternică și de lungă durată cu o persoană.

Atașamentul a fost catalogat  ca fiind de trei tipuri: securizant, anxios și evitant. Dintre acestea trei, atașamentul securizant se caracterizează ca fiind unul sănătos.

Celelalte două tipuri de atașament se cataloghează ca fiind insecurizante, fiind caracterizate de lipsa/perceperea lipsei unei stabilități cu persoana cu care s-a format o legătura emoțională.

Deși unele clasificări includ și atașamentul anxios-evitant, acesta este foarte rar întâlnit și nu îl vom aborda în acest articol.

Persoanele cu atașament securizant se simt confortabil cu intimitatea, caută și oferă suport și afecțiune. Aceste persoane se declară ca fiind stabile și caută stabilitatea în relațiile pe care le formează cu cei din jur.

Persoanele cu atașament anxios tânjesc după intimitate, sunt foarte preocupate de relațiile lor și tind să se îngrijoreze în legătură cu abilitatea partenerului de a le oferi stabilitate și afecțiune. Indivizii  cu atașament evitant consideră intimitatea ca fiind egală cu pierderea independenței.

Aceștia sunt reci în relațiile cu ceilați, evită apropierea.

CUM SE FORMEAZĂ ATAȘAMENTUL?

Atașamentul se formează în primă fază cu persoana purtătoare de grijă ( de obicei mama) și se va forma ulterior în relațiile viitoare cu semenii noștri.

Atașamentul securizant se formează atunci când persoana care are grijă de noi ne oferă afecțiune, suport emoțional, îndrumare. Astfel devenim stăpâni pe noi, considerăm că lumea și relațiile noastre sunt sigure și merită implicarea și încrederea noastră.

Persoanele cu atașament anxios au manifestat în trecut frică atunci când persoanele care aveau grijă de ele plecau o perioadă. Frica a rămas constantă și după apariția persoanei cu care au format legătura.

De asemenea, lipsa afecțiunii sau sprijinului unui părinte ar putea fi o altă cauză pentru care un individ a dezvoltat un astfel de atașament. Astfel, persoana anxioasă a continuat să creadă că relațiile nu sunt sigure și pot fi părăsite oricând.

În cazul formării atașamentului evitant una dintre cauze ar putea fi reprezentată de refuzul unui părinte în momentul în care copilul cerea afecțiune sau suport. Astfel, refuzul a condus la lipsa dorinței de implicare afectivă în relațiile viitoare.

IMPACTUL STILULUI DE ATAȘAMENT ÎN RELAȚIILE PERSONALE

Bineînțeles că stilul de atașament reprezintă un factor important într-o relație, însă nu o definește în totalitate.

Este important să înțelegem modul în care căutăm să formăm legături emoționale cu ceilalți, precum și stilul de atașament al persoanelor din relațiile pe care le formăm cu semenii noștri pentru că ne afectează pe noi și pe ceilalți.

Stilul securizant reprezintă unul ideal, sănătos și de dorit pentru că astfel percepem relațiile sigure, căutăm și oferim afecțiune și astfel devenim satisfăcuți în relațiile cu ceilalți.

Stilul anxios ne face să percepem relațiile nesigure, ne stresăm că vom fi părăsiți și să nu ne lăsăm partenerii să respire în relații.

Stilul evintant ne face să nu căutăm apropiere și ne deprivează pe noi înșine de afecțiunea altora și noi la rândul nostru nu oferim celor dragi afecțiune.

În ciuda faptului că nu avem un stil de atașament securizant, putem să încercăm să ne schimbăm modul în care percepem relațiile și ne comportăm în interiorul acestora.

Același lucru putem să îl facem și pentru cei apropiați în cazul în care suspectăm persoana că ar avea un stil insecurizant de atașament.

Primul pas în schimbarea unui stil de atașament insecurizant într-unul securizant îl prezintă identificarea acestuia. Dacă facem parte din stilul anxios să încercăm să ne convingem constant că relațiile sunt sigure și oamenii nu pleacă așa ușor din viața noastră.

În acest sens să căutăm relații care să ne întărească această convingere. Dacă avem de a face cu o altă persoană care are această problemă, să o asigurăm constant că vom rămâne alaturi de el/ea și să îi dovedim până când aceasta își întărește convingerile.

Dacă ne identificăm ca fiind evitanți în apropierea cu ceilalți, să încercăm să conștientizăm nevoia noastră ascunsă de afecțiune și siguranță. În același timp, să investim în relațiile apropiate, întărindu-ne convingerea că merită să o facem.

Dacă avem de a face cu o persoană cu acest stil de atașament, să le oferim noi afecțiune și suport pentru a le dovedi că și ei merită să investească în relația cu noi.

Schimbarea stilului de atașament nu este ceva ușor și în cele mai multe cazuri necesită pe lângă suportul celor apropiați și ajutorul unui specialist. Să căutăm sprijinul necesar!

 

Un articol scris de:

Irina Manarcă,

Studentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB Cluj

Autentifică-te pentru a publica un comentariu

Articole Similare