Imagine articol
Descoperă · 31 aug. 2017, 18:37:48

Jocul copiilor și rolul acestuia în angajarea în comportamente de risc

De câte ori nu ne-am pus problema siguranței copiilor noștri? Probabil din secunda în care s-au născut și pentru tot restul vieții lor, dar intervine o întrebare; este bine pentru ei să îi protejăm tot timpul? Desigur îi protejăm și acest lucru pare a fi o preocupare majoră în societatea occidentală modernă, încercând să eliminăm toate pericolele la care poate fi expus copilul, chiar dacă sunt minore, până și în ceea ce privește joaca. 

Datele acumulate din studiile psihologiei însă par a fi de o altă părere. Bineînțeles că este bine să îi protejăm pe cei mici împotriva leziunilor, bolilor, a accidentărilor grave, etc, însă se pare că aceștia au nevoie de asemenea de contexte care prin joc să aibă parte de stimulente și provocări variate pentru a se dezvolta fizic, mintal și pentru a putea învăța să își asume riscuri.

Ce se întâmplă deci în timpul jocului din punct de vedere psihologic? Se pare că cei mici testează diferite posibilități și  limite de acțiune (în ceea ce privește interacțiunile sociale, de exemplu). În timp ce se joacă, aceștia pot simula comportamente într-un mediu relativ sigur, comportamente pe care le vor face și la vârsta adulotă, dar atunci este posibil ca în mediul proximal (mediul apropiat copilului) să nu se afle un adult care să îl ajute și să îl sfătuiască. Exemple de jocuri ar fi cele de echipă, unde aceștia învață cum să interacționeze cu ceilalți copii, cum să își unească forțele pentru un scop comun, faptul că împreună sunt mai puternici, abilități necesare la multe locuri de muncă din zilele noastre. Un alt exemplu de jocuri ar fi cele în care copiii au libertatea de a construi împreună diverse structuri sau de a crea diverse obiecte, ceea ce îi poate ajuta pe aceștia în alegerea unui domeniu, (cum ar fi sculptură, arhiectură, pădurar, etc) și pot dezvolta chiar abilități de supraviețuire, dacă se joacă în natură.

De asemenea, prin intermediul jocului pot învăța să își asume riscuri și să învețe să le gestioneze (riscuri definite aici ca angajarea în comportamente care pot duce la eșec), ceea ce este foarte important în diverse domenii, dar și în viață în general. Prin repetarea unor comportamenete care pot părea riscante, aceștia pot învăța sau își pot însuși deci seturi de cunoștințe și abilități.

O altă implicație pozitivă a ”jocului riscant” o putem vedea în reducerea nivelului de anxietate a copilului. Este posibil ca prin expunerea repetată la stimulul/situația riscantă, copiii să ajungă să evalueze situația ca fiind mai puțin riscantă. Este probabil ca experiența să conducă la capacitatea de a gestiona riscul și să dezvolte un sens al riscului mai realist în situații variate, adică să evalueze riscurile mai obiectiv.

Bineînțeles, jocurile ar fi indicat să fie potrivite vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului, de asemenea este important să se țină cont și de caracteristi precum personalitatea și preferințele acestuia. 

Conform cercetărilor, copiii se accidentează mai rar când sunt în îngrijirea mamei, datorită unor mecanisme specifice de îngrijire care implică îngrijorări adaptative. Cu alte cuvinte, când sunt în îngrijirea mamelor, copiii tind să se accidenteze mai rar deoarece mamele au dezvoltat un mod anume de a avea grijă de copii, mod care îi face pe aceștia să fie mai  în siguranță.

Adriana Diaconu, studentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB

Autentifică-te pentru a publica un comentariu

Articole Similare