Imagine articol
Deconectează-te · 7 iul. 2017, 14:10:01

Metagânduri. Jurnalul unei adopții (I)

Ai răbdare cu mine pentru că nu am reușit niciodată să scriu un jurnal și să mă și țin de treabă. Dar cred că am nevoie să rămână în scris această experiență. Mă gândesc la ziua în care va trebui să îți pot explica întregul proces prin care am ajuns să facem parte din aceeași familie și nu aș vrea să îți împărtășesc doar amintiri, vreau să știi fiecare trăire în speranța că astfel vei primi răspuns la unele intrebări. Mi-a fost teamă să încep a scrie acest jurnal gândindu-mă la faptul că s-ar putea sa îl scriu un an, doi, trei... zece. Apoi am început să mă gândesc că undeva pe lumea aceasta ești tu și împărtășim aceeași așteptare.

Ieri am semnat prima hârtie din dosar. Am fost la un interviu informativ și mi-au dat să semnez o hârtie. Nici măcar nu am citit-o și nu știu exact ce presupune ea. Știu, însă, că am scris numele și am semnat. Acum îmi dau seama că mai puțin m-a interesat pentru ce semnez și aceasta deoarece mă năpădiseră emoțiile. M-au cuprins emoțiile pentru că în sfârșit am simțit că fac un pas concret spre tine. Am ascultat o oră și jumatate despre întregul proces prin care este nevoie să trec și să trecem până să devenim o familie. M-au cuprins multe gânduri și multe sentimente. De la entuziasmul faptului că mi-am asumat ceva, la liniștea că nu mă simt judecată de niciun fel de oamenii din fața mea la gandul că acești oameni îmi vor deveni prieteni și că împreună cu ei trebuie să urmăresc interesul tău înainte de toate.

Vreau să îți mărturisesc că cel mai puternic sentiment a fost cel de vinovăție. Și aceasta deoarece am aflat că pot stabili mai multe criterii în funcție de care cei de la direcția pentru protecția copilului te vor căuta. Pe de o parte am auzit mulți părinți dorindu-și un băiat sau o fată, donrindu-și un copil cu ochi albaștrii sau verzi sau negri, unul care să fie mereu vesel, cu un temerament voios și totodată liniștit, dorindu-și copii inteligenți și... indiferent de dorințele lor, Dumnezeu le-a daruit în dar copilul pe care El l-a considerat potrivit. Și unii care doreau fetiță au primit băiat sau alții care doreau un copil sănătos au primit un copil cu diferite probleme de sănătate. Cum anume să te aleg? Daca voi pune în față acele criterii care nu sunt potrivite? Dacă temerile și pretențiile mele mă vor îndepărta tocmai de tine? Ar fi asa de simplu dacă aș putea să mă uit la toți copiii din lume și să știu care e acel de care trebuie să mă apropii, care e cel pe care îl iubesc și acela să rămână.

Am început să mă gândesc că ar trebui să îl aleg pe cel pe care mi-l vor prezenta prima data, apoi am început să sper că voi simți ceva special uitându-mă în poze. Apoi să mă resemnez la ideea că, oricine vei fi, voi ști cum să te iubesc. Nu știu încă cum va fi alegerea, încă mă supără gândul ca este vorba despre o alegere pentru că mi-ar placea să fi tu cel care mă alege, să ai tu acest privilegiu, să știu că tu ești cel care mă vrei în viata mea și nu să cadă pe umerii mei aceasta responsabilitate. Nu aș vrea să fac o alegere care să nu fi tu. 

(Va urma!)

Autentifică-te pentru a publica un comentariu

Articole Similare